COS CUMPARATURI
nici un produs
Editura infiintata in anul 1919
Inregistrare | Reamintire parola
Cauta dupa
 
Cautare avansata
Informatii carte
 Printeaza Pagina  |   Trimite la un prieten

America de peste pogrom

AUTOR: Catalin Mihuleac
COLECTIE: PROZA
PRET:
28.85 RON ( Carte epuizata )
DOMENIU: PROZA
ISBN: 978-973-23-3083-8
ANUL APARITIEI: 2014
NUMAR PAGINI: 320
FORMAT: 130x200
Adauga in cos Adauga la produse favorite
Prezentare Presa Comentatii cititori Arunca o privire De acelasi autor  
Constantin PISTEA, 25 octombrie 2014, pe constantinpistea.wordpress.com
Capitolele cu cele doua planuri alterneaza, iar dramatismul unuia este nitel echilibrat de tonul lejer si glumet din cel de-al doilea, in care naratorul este Suzy. Treptat, vezi cum exista un fir comun si te prinzi ca firul acela e ca un piriias care se va largi pe masura ce vei inainta in roman. Finalul e bun, chiar daca previzibil (motiv pentru care am zis „doar” foarte, foarte bun si nu extraordinar). Am intuit ce se va petrece in ultimele 30-40 de pagini, dar le-am citit cu aceeasi placere, pentru ca m-a interesat sa vad cum Catalin Mihuleac ia piciorul de pe acceleratie si frineaza dupa un drum incredibil de intens.

Catalin MIHULEAC in dialog cu Constantin PISTEA, 25 februarie 2015, pe constantinpistea.wordpress.com
In primul rind ca este o carte cu demnitate, care nu-si cerseste cititorii. Si ca se adreseaza mai cu seama tinerilor – crestinilor, evreilor sau ateilor – ale caror suflete pot fi inca modelate. De aceea, am si gindit o parte mai moderna, mai comerciala, in constructia romanului. O parte tratata in registru predominant comic, cu un limbaj mai colorat.

Corina GOLOGOT, 22 februarie 2016, pe semnebune.ro
Catalin Mihuleac este un scriitor-jurnalist compus din extreme: merge pe sirma cuvintelor si a povestilor, se documenteaza pe muchia durerilor dintre cele mai mari si scrie intr-o liniste a nedreptatilor petrecute in istoria recenta a Iasului. Despre America de peste Pogrom (Cartea Romaneasca, 2015) spun ca este cea mai dureroasa carte pe care mintea mea a avut-o vreodata-n lectura si traire. Cartea taie, spinzura si ingroapa, iar dincolo de manifestarea sa profund romanesca, are marele atu de-a putea fi recomandata ca indrumar de scriitura si documentare studentilor de la Jurnalism.

Carmen ANGHEL, 21 august 2015, pe evz.ro
Romanul, avind ca punct central Pogromul de la Iasi, din 29 iunie 1941, in care au fost ucisi circa 14.000 de evrei, constituie o poveste uneori tragica, alteori comica, tesuta din elemente de fictiune si de realitate istorica. «Fictiunea te ajuta sa cladesti o naratiune calda, in contrast cu raceala istoriei. Fictiunea iti ofera materiale de constructie, fiindca scoate oamenii din statistici si ii transforma in personaje. Marele atu al cartii mele este ca reuseste sa ocheasca nu partea rationala a fiintei omenesti, ci partea ei emotionala», ne-a marturisit Catalin Mihuleac. Autorul ne-a explicat si titlul cartii. America de peste pogrom inseamna „America imbracind pogromul”, ca un fel de haina care se trage peste atrocitatile comise atunci.

Gabriela GHEORGHISOR, 2016, in Ramuri, nr. 9
Ultima tigara a lui Fondane de Catalin Mihuleac este un volum de treisprezece povestiri, legate printr-o supratema comuna: problema evreiasca in Romania (istorica, dar cu ecouri pina in contemporaneitate). Scriitorul a mai publicat in 2014 un roman despre pogromul de la Iasi din iunie 1941, America de peste pogrom. Aflam acum ca autorul preconizeaza un proiect mai amplu, „ce are drept scop restituirea literara a multiplelor fatete ale istoriei evreilor din Romania”. […] Ultima tigara a lui Fondane pare, precum America de peste progrom, o carte de popularizare a suferintelor istorice ale evreilor din Romania.

Catalin MIHULEAC in dialog cu Matei MARTIN, 17 septembrie 2015, in Dilema veche nr. 605
M.M.: Care sint avantajele fictiunii fata de perspectiva pur istorica? 
C.M.: Fictiunea te ajuta sa cladesti o naratiune calda, in contrast cu raceala istoriei. Fictiunea iti ofera materiale de constructie, fictiunea scoate oamenii din statistici si ii transforma in personaje. Fictiunea anima evenimentele din manuale. Cred ca, in final, acesta si este marele atu al cartii: ca reuseste sa ocheasca nu partea rationala a fiintei omenesti, ci partea ei emotionala. (…)

M.M.: In Romania, accesul la arhive nu este usor. Sigur, exista o bibliografie destul de importanta pe aceasta tema, dar pare ca ati ajuns la niste detalii necunoscute pina acum. Cum v-ati documentat pentru carte? 
C.M.: Am ajuns la niste detalii necunoscute pentru ca n-am vazut lucrurile cu ochii unui istoric. Eu am judecat orice document care mi-a ajuns in mina, in ideea constructiei la care m-am inhamat. L-am tratat pur emotional. Am vrut, in primul rind, sa inteleg ura salbatica de atunci, eu nefiind capabil sa urasc pe nimeni, fie el chinez, musulman, patruped sau extraterestru. Bine, mi-a mai dat si intimplarea o mina de ajutor. De pilda, am reusit sa leg o prietenie cu un supravietuitor al lagarelor de concentrare naziste, care m-a ajutat sa inteleg ce se intimpla in sufletul unui om care se naste cu un stigmat, traieste toata viata cu el si tot stigmatul il impinge permanent la periferie. 
 
M.M.: Gasim in aceasta carte si niste descrieri foarte plastice ale strazilor, ale caselor din Iasiul anilor ’30-’40, e o cartografiere care pare aproape exacta pentru cel care nu cunoaste Iasiul, in orice caz
C.M.: Am incercat, folosind scrierile din gazetele interbelice, sa reconstruiesc imaginea de atunci nu doar a Iasiului, ci si a Bucurestiului.

Catalin MIHULEAC in dialog cu Mihaela BURUIANA, 11 iunie 2015, pe mihaelaburuiana.com
M.R.: Romanul este structurat pe doua planuri, unul care se petrece in America zilelor noastre, altul care evoca Iasiul din perioada interbelica si chiar din timpul si de dupa al Doilea Razboi Mondial. Celor doua planuri, le corespund doua voci narative diferite: una sarcastica, destul de rece si incisiva; alta neutra si informativa. Cum a fost trecerea de la o voce la alta? A implicat aceasta automat si o schimbare de dispozitie a scriitorului, o stare anume?

C.M.: In timpul scrierii, semanam cu o creatura ciudata, care-si schimba identitatea saptaminal. La un capitol eram o persoana, la urmatorul capitol eram alta persoana… Apoi, reveneam… Si tot asa…
Ce mai incolo si incoace, a fost infernal sa scriu in doua stiluri distincte, sa trec de la o voce narativa la alta. Mai ales ca vocile apartineau unor femei. Si nu orice femei, ci unele puternice, cu personalitate, mindre-n sa. Ce sa va mai spun… Au fost pasaje care m-au devastat, pur si simplu.

Marius MIHET, 1 iulie 2016, in Romania literara, nr. 27
Incepind cu America de peste pogrom, proza lui nuanteaza un adevarat tezaur anecdotic despre comunitatea iudaica din spatiul romanesc. Catalin Mihuleac nu trateaza chirurgical istoria, nici nu se propteste in zidul prejudecatilor. El prefera umorul feliat de un chef zgircit, dirijind naratiuni cu pasiunea celui binecuvintat de umor chiar si atunci cind scrie despre lucruri anoste.

Catalin MIHULEAC in dialog cu Laurentiu UNGUREANU, 1 august 2015, pe adevarul.ro
Pentru ce alt ideal ati renunta la scris?
E prea tirziu sa mai renunt. Evit sa manevrez vorbe pretioase, de frica sa nu se sparga si sa ma tai in cioburi, asa incit nu spun ca scrisul este chiar un „ideal”. Ci mai curind un HIV literar, o boala autoimuna. Nu stiu de unde am capatat asa o pacoste si, din pacate, nu i-am aflat nici antidotul.

1, 01/01/1967, 1
1

Pagina anterioara| 1 | 2 | 3 |Pagina urmatoare
Va mai recomandam
 
 
 
 
 
 


Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
© Copyright 2005 - 2016 by Editura Polirom | Toate drepturile rezervate