COS CUMPARATURI
nici un produs
Editura infiintata in anul 1919
Inregistrare | Reamintire parola
Cauta dupa
 
Cautare avansata
Informatii carte
 Printeaza Pagina  |   Trimite la un prieten

20/22. Douazeci de ani de texte

AUTOR: Dan Perjovschi
COLECTIE: PERFORMA
PRET:
9.62 RON ( Carte epuizata )
DOMENIU:
ISBN: 978-973-23-2903-0
ANUL APARITIEI: 2010
NUMAR PAGINI: 312
FORMAT: 130x200
Adauga in cos Adauga la produse favorite
Prezentare Presa Comentatii cititori Arunca o privire  
Veronica D. NICULESCU, septembrie 2011, in Tiuk!, nr. 31
Despre o astfel de carte ar trebui scris scurt. Orice articol lung ar fi o netrebnicie, o nepotrivire cu stilul autorului. Si-am simtit asa: Eu citesc cartea lui Dan Perjovschi ca pe o carte de poezie. Cartea asta e despre mine. Intr-un fel sau altul, in nici un fel si in toate felurile, cartea asta e despre mine. Pentru dumneavoastra, cartea asta nu e deloc despre mine. E numai si numai despre dumneavoastra. Cautati-va, sintem cu totii pe-acolo.

Stefan VLADUTESCU, martie 2011, in Ramuri nr 3
In carte primeaza evaluarea din perspectiva unui spirit echilibrat, responsabil, onest si de buna-credinta. Tematizarea prezinta o larga extensie sociala, culturala si artistica. Problematizarea are preeminenta asupra evenimentialului. Observatia istorica se transforma in demers mentalitar. Venita dintr-o rubica de revista, cartea este argument ca rubrica sa mearga inainte. Fluxul de cuvinte, textul la care Dan Perjovschi spune ca munceste mult, are expresivitate, coerenta, coeziune si izbuteste sa transmita un mesaj mentalitar limpede. Mai mult, aceasta constiinta a luptei cu cuvintul si calitatea de a avea ceva de spus fac din Dan Perjovshi un scriitor in fata caruia artistul vizual Dan Perjovshi, in oglinda, poate sa-si incline capul: „Astia sintem”, sa tot fim si sa fim si mai si…

Igor MOCANU , aprilie 2011 , in Revista 15 minute, nr.10
Pe linga desenul lui critic, piezis, acid si implicat (...) Dan Perjovschi are petic de ziar pe care cind scrie, cind expune desen, cind tace teme grele, teme simple, teme insesizabile care bintuie societatea romaneasca si de care nu se ocupa nimeni, intrucit par prea marunte, insa care, incondeiate acum, devin exemplare si omnivalabile.
Dan Perjovschi cauta cu disperare, saptamina de saptamina, comunitatea care, paradoxal, fusese ruinata, dezagregata de regimul Ceausescu. Iar cartea lui Dan Perjovschi parcurge anume etapele cautarii si reabilitarii comunitatii dezbinate: „Probabil ca asta ne este soarta – spune Perjovschi – ne impartim mereu in doua si fiecare parte viseaza s-o anihileze pe cealalta.”

Marius CHIVU, 9 decembrie 2010, in Dilema Veche
La capatul acestor ani de «Vis a vis»-uri pline de amaraciune, indignare si cinism, de absurd si derizoriu, Dan Perjovschi se dovedeste a fi deopotriva un critic al mentalitatii si societatii romanesti, dar si un extremist de centru (ideologic vorbind, artistul e foarte echilibrat), activist al normalitatii, dar si detector de paradoxuri, miniaturist al derizoriului si stilist al absurdului, poet politic si artist public. Un tip deosebit de inteligent care a ramas plin de energie, normal, natural, simpatic si generos, desi – vorba lui – «s-au intimplat atitea lucruri in 17 ani, incit ma mir ca mai sintem intregi la cap. Oare?».

Dan PERJOVSCHI, 6 ianuarie 2011, pe psychologies.ro
Am venit la revista „22" cind inca se mai statea la coada pentru ziare iar in redactie era inca proaspat furtunul cu surub in capat uitat de mineri cind descalecasera la sediu sa sadeasca panselute in capul intelectualilor.
Faceam ziarul pe plumb si dadeam Kent sa fie tiparit. De atunci in Romania s-au petrecut un milion de schimbari si mici revolutii. Dacia a ajuns Jeep. Minerii nu mai au mine. Intelectualii apartin cuiva. Greva foamei pentru o televiziune libera a dus la 400 de canale in care n-ai nimic de vazut. A aparut televiziunea pubela, televiziunea duhovnic si televiziune care vinde 24 de ore din 24 inele fara gaura.
Pe un afis gigantic Iliescu rinjeste caracteristic in Piata universitatii. Care acum se cheama Piata 21 Decembrie. Ceasul care numara cite zile mai avem pina intram in UE a disparut. Acum ar trebui sa puna unul sa vedem cite zile mai avem pina ne dau afara. Piata e plina de sculpturi de secol 19. Fiecare guvern mai pune una, fiecare primar mai baga un palmier, o bordura, un cos de gunoi, o cutie de panselute. Cred ca avem o conspiratie a panselutelor.
Sintem in Nato si deci in Afganistan, sintem in Europa si deci n-avem drept de munca. Adica putem muri dar nu munci. 3 milioane de romani traiesc si muncesc unde pot afara si trimit cit pot, bani, inauntru. Inclusiv pe abonamentele la 22. Unde scriu eu de 20 de ani. De la cronica de arta la cronica sociala. Lung la estetic, scurt la politic. Ziarul se trimite acum pe internet si se tine din vinzare si solidaritate. Primul saptaminal independent din Romania. Poate ultimul.

Gabriela GHEORGHISOR, 4-10 februarie 2011, in Romania literara
Activitatea lui Dan Perjovschi la revista 22 a avut infatisare de Ianus bifrons, graficianul lasindu-se ispitit si de forta cuvintului, pe care fie l-a utilizat drept lanterna luminatoare, fie l-a manevrat ca pe un bisturiu chirurgical. (...) Critica dura a lui Dan Perjovschi, taind in carne vie, fara anestezie, nu este insa una doar factologica, intrucit „descreierarile unei tari s-ale unui popor care se chinuie singur“ pleaca, in primul rind, de la mentalitati. De altfel, tabletele nu izbesc atit prin ceea ce spun, cit mai ales prin modul implicat si personalizat al observatorului de a scrijeli obrazul gros al nesimtirii autohtone. Perjo trece frecvent de la (auto)ironie si sarcasm la induiosare, de la energia urzicanta la oboseala si lehamite. O carte ca un bici cathartic.

Dan PERJOVSCHI, in interviu cu Diana Evantia BARCA, 1 decembrie 2010, in Evenimentul zilei
Arta contemporana s-a aflat in epoca reproducerii mecanice si acum este intr-un delir digital, unde definitia originalului este confuza. Traim cu totii in societatea spectacolului. Continutul pare ca nu mai conteaza, daca il comunici cu talent. Spun "pare" pentru ca, pina la urma, indiferent de mode si oportunitati de moment, adevarul continut in lucrarea de arta e singurul care ramine.

1, 01/01/1967, 1
1

Pagina anterioara| 1 |Pagina urmatoare
Va mai recomandam
Ioan Stanomir
 
Cezar Gheorghe
 
 
 
 
 
Ioan Stanomir
Camera obscura. Vis, imaginatie si banda desenata


Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
© Copyright 2005 - 2016 by Editura Polirom | Toate drepturile rezervate