COS CUMPARATURI
nici un produs
Editura infiintata in anul 1919
Inregistrare | Reamintire parola
Cauta dupa
 
Cautare avansata
Informatii carte
 Printeaza Pagina  |   Trimite la un prieten

Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift

AUTOR: Maria Manolescu
COLECTIE: PROZA
PRET:
9.62 RON ( Carte epuizata )
DOMENIU: PROZA
ISBN: 978-973-23-2893-4
ANUL APARITIEI: 2010
NUMAR PAGINI: 200
FORMAT: 135x220
Adauga in cos Adauga la produse favorite
Prezentare Presa Comentatii cititori Arunca o privire  
Bogdan ROMANIUC, nr. 273, 2010, in Suplimentul de cultura
Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift aduce in discutie vulgaritatea din literatura, acea putere a textului de a reda cele mai urite cuvinte si cele mai odioase ginduri. Arta este uneori rea, iar cuvintul poate ucide. Cristi Hristescu (simbolistica numelor din roman nu poate trece neobservata) s-a sinucis pentru ca mama sa a declarat la o emisiune TV ca regreta ca nu l-a avortat. Stim ca aceeasi marturisire l-a incintat pe copilul Cioran, care s-a bucurat de faptul ca este un simplu accident.

Interesant romanul Mariei Manolescu, atit prin subiectul ales, cit mai ales prin maniera de abordare a temei. Cartea e de fapt un 3 in 1 veritabil: romanul fiului, romanul mamei si romanul autoarei, toate prinse in acelasi titlu pe care doar o lectura integrala a textului il poate explica.


Maria MANOLESCU, in dialog cu Bogdan ROMANIUC, nr. 273, 2010, in Suplimentul de cultura
Imi asum spoilerul: Maria Hristescu spune, spre sfirsitul cartii: «Si atunci m-am gindit ca injuraturile sint ca picaturile de singe de pe linoleumul din lift. M-am gindit ca uneori ele inseamna moarte si uneori ele inseamna un pic de singe curs din nas si alteori ele inseamna numai bulion». Pornind de la revelatia ei, as spune ca omul din lift ar putea fi orice tinar, artist sau nu, care la un moment dat a reusit sa-i socheze si revolte pe cei din alta generatie. Daca in spatele acestui conflict se ascunde moartea sau putin singe curs din nas sau numai bulion, asta depinde de experientele fiecaruia dintre cititori. Important e sa ne gindim un pic ce a fost cu adevarat inainte de a-i sparge nasul omului din lift. Sau inainte de a-l omori. Sau inainte de a-l minji cu bulion. Pentru ca de obicei impactul judecatii nedrepte e proportional cu sensibilitatea celui judecat.

Gabriela Gheorghisor, nr. 16, 2010, in Romania literara
Ca picaturile... prezinta o poveste despre conflictul intre generatii si despre neintelegerea producatoare de drame. Subtextul polemic fata de intransigenta criticilor literari nu se sustine insa. Oricit ai fi de comprehensiv, n-ai cum sa validezi drept scriitor orice insailator de texte (cu vocabule vulgare sau fara), anticipind ca acesta, labil psihic, ar putea sa-si ia adio de la viata. Analogiile biblice functioneaza in cazul mamei indurerate, dar nu si in cel al fiului, un «blasfemiator» de duzina. Reusita Mariei Manolescu rezida in adaptarea viabila a discursului la identitatea personajului sau feminin, plus intuirea efectelor comice, descretiri de frunte intr-o povestire macabra, de-a dreptul frisonanta: imaginati-va, de pilda, o supraponderala trecuta de junete, zbintuindu-se pe ritm de rock. O lectura interesanta cu tot cu/ in ciuda cuvintelor supraburuienoase.

Marius MIHET, mai 2010, in Familia
Intitulat supraroman, Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift este o carte manisfest despre posibilitatile literaturii, cautarea fericirii pri hiatusul istoriei si mai ales despre imposibilitatile unei tari de a-si devora propriile obsesii. Maria Manolescu scrie o metafictiune in care tragicul, nihilismul si parodicul se intilnesc pentru a realiza un portret al timpului nostru: o tara-viata in care intra de toate, dintotdeauana,dar care e incapabila de regenerare spirituala. Intr-o lume care refuza insanatosirea, viata este un continuum absurd, la fel literatura. Totul.

Adriana STAN, iunie 2010, in Dilemateca
Categorisita drept «supraroman», cartea are, intr-adevar, compozitie democratica, de superoferta: thriller, rebeli fara cauza, sentiment, dramoleta, tablou social si practici la zi (bloguri, rufe murdare spalate la televizor). Pe nici un ingredient nu apasa insa surplusul de gravitate specific comercialului, deci raftului trei. Talentul cert si atit de personal al acestei autoare functioneaza dramaturgic si aici unde, cu flamboaianta de show, ea se joaca de-a metacliseul. Iar «cadavrul din frigider», prin toate tabuurile si locurile comune pe care le detoneaza, ar trebui sa fie si scheletul din dulap in cazul mintilor astupate. «Criticul Costel», de pilda.

Alex GOLDIS, iulie 2010, in Cultura
Intr-o nota cruda si macabra, fara a exagera vreo clipa dimensiunea simbolica, prozatoarea reuseste sa sugereze convingator faptul ca actiunile indiferente ale unei femei pragmatice si incapabile de adancime psihologica compun un ciudat ritual de priveghi. Un ritual cu atat mai emotionant cu cat se desfasoara indirect si inconstient. Cristi e absent doar in masura in care nu-i mai da mamei prilejul de a-l ingriji, transformand-o intr-o fiinta complet inutila.

Maria MANOLESCU, aprilie 2010, psychologies.ro
Ca picaturile de sange pe linoleumul din lift s-a nascut din incercarea de a empatiza cu un tinar teribilist si angoasat, revoltat pe tara si lumea in care traieste, dar si cu mama lui insuficient de educata, incapabila sa-l inteleaga mai mult decit o face gura lumii. Nu stiu daca mi-a iesit sau daca va voi convinge. Dar simt ca eu una am evoluat din conflictul asta. Nu pentru ca am iesit invingatoare sau invinsa, ci pentru ca am trait la maxim momentul de gratie, de granita, in care am fost foarte aproape sa inteleg ambele tabere fara sa le judec. Am scris aceasta carte cu speranta ca atunci cand va mai trece timpul pentru mine, in oricare din sensuri, cartea asta imi va reaminti de momentul de echilibru si toleranta maxima. Ceea ce va doresc si dumneavoastra, in toate conflictele inevitabile de pe scena vietii.

ionuca, 6 iulie 2010, pe raibowbooks.ro
Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift nu e deloc o carte draguta, dar e o carte care te prinde daca esti cit de cit open-minded. Poate ca acum 2 ani nu as fi fost in stare sa apreciez cartea asa cum se cuvine, asa ca nu pot decit sa ma bucur ca am citit-o cu mintea de acum. Uneori mai trebuie sa ma uit şi la partea intunecata a vietii, nu pot sa vreau doar zile cu soare. Mulţumesc, Maria

Marius CHIVU, 21 mai 2010, in Dilema Veche
Construit minutios si inteligent (text in text, metanaratiune, mici insemne grafice, liste), cu o buna amplasare a simbolurilor si a detaliilor-cheie, scris bine, cu schimbari de registru de efect, cu umor negru si un filon absurd chiar in limbajul obscen (mama turetica este o buna gaselnita), romanul Mariei Manolescu se situeaza, prin substratul sau psihanalitic, in proximitatea Petrecerii cu mama a Veronicai A. Cara. Daca insa acolo naratiunea era putin cam prea extinsa, in acest roman volumul de motive psihanalitice se sprijina pe un schelet narativ destul de firav sau, structuralist vorbind, exista un dezechilibru intre masa semnificantului si densitatea semnificatului. Ambitios ca miza, conventia narativa grabeste povestea, iar motivele se precipita din cauza unei «incarcaturi» psihanalitice prea grele si care bate, poate, in prea multe directii, facind din personajele povestii niste actori intr-o schema psihologica, al caror tragism este concurat de accentele de satira sociala si de parabola mistica. Supraromanul Mariei Manolescu ramine insa o surpriza si, pina acum, cartea provocatoare a anului.

Alina PURCARU, 16 august 2010, in Corso
Avem un roman in roman: Maria Hristescu, mama lui Cristi Hristescu, scriitor iconoclast, se apuca sa scrie ea insasi un roman, ca sa inteleaga de ce fiul ei s-a sinucis, ce i-a facut literatura si ce nu i-a facut ea, propria lui mama, ca sa-l salveze. Aceasta schema de poveste ii lasa Mariei Manolescu spatiu de manevra pentru a scrie o carte ireverentioasa despre relatii de suflet, scris, clisee de perceptie si judecata. Este o proza in care absurdul a la Ionesco, ironia, umorul negru, forta si imprevizibilul replicilor (care amintesc de nefacutele avangardelor!), pun in lumina vocea unei scriitoare absolut atipice pentru scena de la noi.

Pagina anterioara| 1 | 2 |Pagina urmatoare
Va mai recomandam
Florina Ilis
 
Catalin Mihuleac
 
 
Radu Tuculescu
 
 
Ciprian  Macesaru
 
Octavian Soviany
Florina Ilis
Cruciada copiilor (Editia a II-a )


Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
© Copyright 2005 - 2016 by Editura Polirom | Toate drepturile rezervate