COS CUMPARATURI
nici un produs
Editura infiintata in anul 1919
Inregistrare | Reamintire parola
Cauta dupa
 
Cautare avansata
Informatii carte
 Printeaza Pagina  |   Trimite la un prieten

Pascal deseneaza corabii

AUTOR: Radu Niciporuc
COLECTIE: PROZA
PRET:
24.95 RON ( Carte epuizata )
DOMENIU: PROZA
ISBN: 978-973-23-3109-5
ANUL APARITIEI: 2016
NUMAR PAGINI: 184
FORMAT: 130x200
Adauga in cos Adauga la produse favorite
Prezentare Presa Comentatii cititori Arunca o privire  
Ovidiu PECICAN, mai 2016, in Steaua nr. 5
Ca formula scriitoriceasca, povestirile volumului sint realiste si atent elaborate in sensul poeticii mimesisului. Ele afecteaza a fi relatari dintr-o experienta personala, marinareasca, bine asezata si consumata. Impreuna alcatuiesc o unitate pe care le-o confera nu doar temele, legate, toate, de experienta matelotului, ci in primul rind vocea auctoriala si perspectiva naratorului, mereu la persoana I. Fara efecte cautate, scrise firesc, cu seriozitate, textele dobidesc un plus de credibilitate, aidoma unui film care isi deruleaza secventele aproape intr-o tonalitate documentara. Asocierea acestei formule prozastice sobre – pe care autorul nu se fereste sa o declare citeodata ca indatorata lui Joseph Conrad, pe care il admira in tandem cu regretatul romancier Alexandru Vlad, prietenul lui si al meu, deopotriva – cu exotismul si cosmopolitismul atmosferei de pe vapoarele si din porturile mentinate, fie si pasager, dau o buna alianta si par sa ofere garantii de calitate si pentru viitoarele productii ale autorului. La drept vorbind, dupa cele vreo doua secvente rezistente literar din romanul proletcultist Pasarea furtunii de Petru Dumitriu, paginile lui Radu Niciporuc din cartea lui de debut adus o calitate nu tocmai usor de intilnit in proza romaneasca de profil, la tema.

Tudorel URIAN, iunie 2016, in Viata Romaneasca nr. 6
Experimentat cititor de romane (in special sud-americane si spaniole), Radu Niciporuc stie ca rolul unui prozator este acela de a descrie, nu de a analiza. De aceea in povestirile sale totul este descriere. Inclusiv portretele memorabile din carte sint magistral inchegate pina la urma prin descrierea unor behaviorisme in situatii reprezentative, nu prin analize si concluzii ale naratorului. (...)
Un debut remarcabil al unui scriitor trecut de prima tinerete, dar care nu este deloc strain de marea literatura. Traducerile sale remarcabile stau marturie in acest sens. Cu siguranta, o carte despre lumea plina de mister, aventura, nostalgii, sperante si sublime clipe de indoiala in singuratate precum Pascal deseneaza corabii nu doar ca este ca o prajitura ispititoare pentru cititori, dar umple un gol in literatura romana contemporana. Ii doresc din suflet lui Radu Niciporuc sa nu se opreasca aici.

A. V. M., aprilie 2016, in Caiete Silvane nr. 135
Sa-l citesti pe Radu Niciporuc este o experienta la fel de palpitanta cum este cea sa-l asculti povestind, ceea ce il obliga, acum ca a declansat dependenta, sa revina cu pagini la fel de impresionante si cu relatari spumoase.

Alexandru BODOC, aprilie 2016, in Orizont nr. 4
Un debut precum cel al lui Radu Niciporuc avea de infruntat (si a facut-o cu brio) cel putin doua obstacole importante: penuria de marinari si fictiuni marinaresti din literatura romana contemporana si, ca un soi de corolar, scepticismele legate de exotismul si/sau de frivolitatea unor subiecte apartinind sectorului maritim. Reusita celor opt povestiri se datoreaza, in cazul de fata, unei intuitii aparent banale: marile si porturile lui Niciporuc nu sint, in ultima instanta, decit elemente de fundal.

Stefan MANASIA, aprilie 2016, in Tribuna nr. 327
Ar mai trebui observata aici tehnica finalului (valabila pentru oricare din cele opt proze), excelenta rezolvare a jocurilor diegetice, desprinsa cumva din Julio Cortazar: «Nu poate exista acolo nici un cuvint, nici un punct, nici o virgula, nici o fraza in plus. Povestirea trebuie sa ajunga in mod fatal la finalul ei, asa cum se termina o mare improvizatie de jazz sau o mare simfonie de Mozart. Daca nu se opreste acolo, se duce totul de ripa.» (in vol. Fascinatia cuvintelor, Editura Fabulator, 2006)
Sculptor in timpul marilor si oceanelor, colectionar neorealist de glasuri, fizionomii si incaperi, Radu Niciporuc este, de fapt, un mare povestitor.

Bogdan-Alexandru STANESCU, 7 aprilie 2016, in Observator cultural
Povestirile lui Radu Niciporuc au forta pe care doar evenimentul trait o poate da unei proze, dar si finetea pe care, tot asa, doar un scriitor adevarat o poate aseza pe acest schelet evenimential. Combinatie „letala” care face din acest volum de debut unul excelent.

Andreea Iulia TOMA, 6 august 2016, pe bookhub.ro
Poate ca sint eu prea sentimentala sau iubesc prea mult marea, insa aceste povestiri mi-au produs emotii neasteptate. Cu toate ca am intuit de la aparitia ei ca va fi o carte care mi se va lipi de suflet, si de aceea mi-am dorit-o foarte intens, surprizele nu au intirziat sa apara. Scriitura lui Radu Niciporuc este vie, efervescenta si are gust de gin tonic, amaraciunea se dizolva in lichidul plin de umor si vitalitate, incit la final, iti produce senzatii tari. Viata pe mare are propriile coordonate, nescrise, dar palpabile in sufletul fiecarui lup de mare. Personajele sint fascinante, pline de culoare, iar uneori, vulcanice. M-am simtit acolo, pe puntea fiecarui vapor, admirind coastele caraibiene sau pe cele ostile ale marilor nordice. Si acesta cred ca este unul dintre elementele ce confera valoare unui text – modul in care scriitorul reuseste sa isi transpuna cititorii acolo unde se desfasoara intimplarile pe care le povesteste.

Constantin PISTEA, 4 aprilie 2016, pe revistatimpul.ro
Poate o carte buna sa te faca sa te simti atit bine, cit si rau, in acelasi timp? Radu Niciporuc, de care, sincer, nu auzisem inainte, a scris opt povestiri, cu cap, coada si miez, ca sa-mi dea lumea peste cap si sa ma puna pe ginduri. Oare nu cumva imi ratez viata in zile asemanatoare, intr-o rutina marginita, pe cind altii, ca el, vad lumea, cunoscind in fiecare zi alta aroma de rasarit, testand nemarginirea apelor? De asta m-am simtit rau citindu-l pe Radu Niciporuc. De ciuda. Ca el are si eu nu. Parte de calatorii infinite, de aventuri asa cum mi le creionau cartile copilariei. Si pina la urma, de har, pentru ca numai unul cu har ar reusi sa aduca asemenea poezie din apa pe hirtie, sa faca proza atit de fermecatoare fara sa sara peste termeni marinaresti, pe care-i foloseste asa cum condimentezi ca sa dai savoare unor bucate. Si da, m-am simtit si bine, in acelasi timp cu starea asta incontrolabila de rau, de angoasa, pentru ca am calatorit macar prin lectura alaturi de Radu Niciporuc si marinarii sai, pe ulite insorite, prin porturi exotice si case de toleranta, am simtit adierea brizei de larg, mirosul apelor, am vazut nenumarate asfintituri si am fost acolo, linga urechea lui Pascal, in timp ce-i oferea lui Odille o rodie.

Radu NICIPORUC in dialog cu Jovi ENE, 4 aprilie 2016, pe filme-carti.ro
J. E.: Sinteti om al marilor, asa incepe descrierea dvs. pe coperta interioara. Ati fost inginer la Flota de pescuit oceanic. Prin urmare, mare parte din povestirile din Pascal deseneaza corabii constituie o viziune asupra propriilor calatorii. Dar o intrebare se naste aproape inconstient: cit este realitate, cit este fictiune in aceasta carte de la Editura Cartea Romaneasca?
R. N.: Pascal deseneaza corabii, cartea la care va referiti, este o suma de experiente personale, derulate in timp, pe mai multe nave, apartinind mai multor flote. Realitate bruta, cum ar veni. Nu am inventat nimic! Cititorul poate sa viseze si sa creada ca e o fictiune. E dreptul, si eventual bucuria lui! (…)

J. E.: Ca cititori infocati, intotdeauna am fost curiosi in legatura cu tabieturile scriitorilor… Cind scrieti, unde scrieti, aveti superstitii in legatura cu scrisul?
R. N.: Povestirile din Pascal deseneaza corabii le-am scris in timp, pe mai multe nave, cu randament satisfacator pe cele „cuminti”, care nu m-au persecutat cu defectiuni multiple si catastrofice. De regula, am scris dimineata, de la 5 la 7, inainte de program, dar si in toiul noptii, cind gaseam in somn rezolvarea unei fraze rebele. Singurul gardian nemilos era stilul, de care nu eram niciodata multumit, de unde si numeroase revizuiri.

Radu NICIPORUC in dialog cu Eugen ISTODOR, 3 martie 2016, pe catavencii.ro
E.I.: Cum ati scris cartea pe ape?
R.N.: Sigur, nu cu acuarele! Mai mult in cap. Si pe citeva laptop-uri care mi se furau sau pe care le uitam prin hoteluri, fapt ce ma obliga apoi sa trec la rescrierea povestirilor din cap. Cind incepeam sa le rescriu mi se inghesuiau in minte alte si alte personaje, care nu se lasau uitate si cereau sa devina eroi. Si cer in continuare!

E.I.: Cum arata mina marinarului care trage de odgoane? Dar a scriitorului?
R.N.: Fetele cu care aveam noi de-a face in barurile din Las Palmas, din Columbia sau Bangkok stiau bine diferenta. Ca sa faca deosebirea dintre ofiteri si marinarii de coverta cu scoici pe burta si tegumente inasprite de parime, socare si saule, ochii lor iscodeau miinile si ceasurile. O mina de scriitor cred ca nu le-ar fi trezit prea mult interesul.

Pagina anterioara| 1 | 2 |Pagina urmatoare
Va mai recomandam
 
 
 
 
 
 


Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
© Copyright 2005 - 2016 by Editura Polirom | Toate drepturile rezervate