COS CUMPARATURI
nici un produs
Editura infiintata in anul 1919
Inregistrare | Reamintire parola
Cauta dupa
 
Cautare avansata
Informatii carte
 Printeaza Pagina  |   Trimite la un prieten

Si cuvintele sint o provincie

AUTOR: Adela Greceanu
COLECTIE: POEZIE
PRET:
19.22 RON
DOMENIU: STUDII, MONOGRAFII
ISBN: 978-973-23-3091-3
ANUL APARITIEI: 2014
NUMAR PAGINI: 72
FORMAT: 135x220
Adauga in cos Adauga la produse favorite
Prezentare Presa Comentatii cititori Arunca o privire  
Luminita CORNEANU, iunie 2015, in Romania literara nr. 25
Prin tehnicile esentiale – suprapunerea unor voci lirice diferite pentru reconstituirea unei istorii in mare, colajul de documente, pendularea intre liric si epic – Colonia fabricii imi aminteste de volumul de anul trecut al Mirunei Vlada, Bosnia. Partaj, primita circumspect de o parte a criticii, dar nominalizata deja la doua premii literare importante (Premiile Radio Romania Cultural si Premiile revistei Observator cultural). Nu stiu cum va fi primita Colonia fabricii, de ­abia iesita de sub tipar. Mi se pare insa important sa remarcam efortul acestor tinere poete (as adauga-­o aici si pe Adela Greceanu, cu volumul Si cuvintele sint o provincie) de a iesi din zonele lor de confort, de a impinge granitele experimentului mai departe, riscind chiar inaderenta cititorului la formulele poetice pe care ele le propun. In fond, stim bine, poezia moderna, de la Baudelaire incoace, asa a evoluat: fortind limitele, integrind teme noi, modalitati de expresie nonlirice, contrariind, respingind lirismul in timp ce l-­a reinventat.

Adela GRECEANU in dialog cu Eugen ISTODOR, 26 noiembrie 2014, in Catavencii
E. I.: Ce este in capul tau? Ce te bucura in viata? Ce te intristeaza in poezie? In ce lume traiesti? Peste ce/cine ai vrea sa fii sefa?
 
A. G.: Oare am inchis aragazul, am incuiat usa? Pe cine chemam saptamina viitoare la emisiune (emisiune zilnica)? Sa cumparam mincare si nisip pentru pisica, piine si lapte pentru noi, brinza mai avem. Sa nu uit sa-i raspund lui Eugen pentru „Catavencii”, sa platesc ENEL-ul, cablul, rata la banca, sa dau cu aspiratorul – cam asta-i in capul meu. Multa galagie, multa vinzoleala, un du-te vino neintrerupt. Numai ca uneori creierul meu isi da mina cu inima mea si atunci intervine o forma de echilibru pe care o putem numi poezie. Sau intelegere drept in inima. Care nu se lasa prinsa intotdeauna in cuvinte. Poezia ca rasplata sau consecinta a efortului de a fi prezent in tot ce ti se intimpla, de a trai tu viata, de a nu lasa viata sa te traiasca pe tine. Ma bucura multe: si familia, si prietenii, si pisica, si cerul senin, si florile, si iarba, si tot ce nu se poate spune despre ele. Cumva exact ce ma bucura in viata, ma intristeaza in poezie – nu prea se poate spune in cuvinte pina la capat ce te bucura in viata. Nici ce te intristeaza. Nici ce te infurie. Nici ce te doare. Nici ce te revolta. Cu atit mai putin ce te face fericit. Sa scrii despre fericire nu e doar cel mai greu, aproape imposibil, dar pare fara rost. Fericirea se traieste. Și nefericirea se traieste, ce-i drept. E straniu, insa pare ca te expui mai mult atunci cind incerci sa scrii despre fericirea ta decit despre nefericirea ta. Iar cuvintele sint o provincie. Totusi, poezia reuseste uneori sa le scoata de acolo, din provincie, pret de un vers sau doua sau chiar citeva pagini, chiar o carte intreaga. Sau sub forma unei replici auzite pe strada ori in metrou. Sau sub forma unui grafitti pe un zid. Totusi, scriind incerc sa inteleg ce-i cu mine si cu altii, incerc sa-mi reglez raporturile cu lumea, incerc sa tin pasul cu ce mi se intimpla. Prin scris, ca asa am apucat. Sigur mai sint si alte cai, dar eu nu le cunosc. Asta-i lumea in care traiesc – o lume cu facturi si date limita dar si o lume in care n-am pierdut legatura cu poezia, fie ca o traiesc, fie ca o citesc, fie ca incerc sa o scriu eu insami sub forma de povestiri, roman sau chiar poezie. Sefa n-as vrea sa fiu peste nimeni. Nu cred ca m-as pricepe. Sefia presupune un tip de autoritate, un tip de rabdare pe care nu cred ca le am. Si nici nu mi le doresc. Am, in schimb, ambitii mult mai mari: as vrea sa reusesc o data pentru totdeauna sa ma imprietenesc cu mine.

Marius CHIVU, 22 ianuarie 2015, in Dilema veche nr. 571
O sa incep abrupt cu entuziasmul: a meritat asteptarea de 11 ani pentru o noua carte de poezie scrisa de Adela Greceanu! Pentru ca fiecare cuvint, fiecare vers, fiecare poem de aici sint atit de bine gindite si scrise, incit creeaza intr-adevar, prin echilibru si omogenitate tematica si stilistica, o carte. Care poate fi asemanata unui album de rock progresiv, cu un concept, o supratema si un personaj principal ce se regasesc in fiecare poem: prin leitmotive, reluari si reveniri, prin simetrii de constructie, prin felul in care poemele isi raspund si se completeaza reciproc, alternind trei discursuri (cite unul pentru fiecare persoana), scrise insa in aceeasi cheie si in acelasi ton.

Adela GRECEANU in dialog cu Oana SANDU, 22 aprilie 2015, pe decatorevista.ro
O.S.: Cum a venit ideea volumului si care e procesul tau de scriere? La inceput e o poezie si apoi vin si altele pe aceeasi tema? Si asa iti dai seama ca ar fi o idee buna un volum? Sau cum a fost, cum „te-a inspirat” microlumea din jurul garsonierei sa scrii aceste poezii?

A.G.: Cu volumul asta a fost mai intii un gind staruitor – ca exista femei care nu au talentul de a fi femei. Si am scris cinci texte. In care au inceput sa apara personaje. Apoi mi-am amintit de cuvintul „tartina” din adolescenta. Si am constatat, scriind, ca „tartina” e sinonim cu „cvasinecunoscuta” si „a gestiona o relatie”. Cred ca mai degraba m-au inspirat anumite cuvinte si zgomote. Am facut excursii pe urma unor expresii bine fixate in memorie, in trecut, dar cu radacini crescute invers, spre prezent. Pina la urma, totul e o chestiune de aducere-aminte. Cartea asta e in mare masura o carte despre limbaj. Despre cum ne marcheaza anumite cuvinte, dar si despre neputintele limbajului. Si a fost destul sa se lege citeva idei, ca apoi lucrurile au venit cumva de la sine. E o carte care se bazeaza pe legaturi. Intre cuvinte, intre personaje, intre ginduri staruitoare. Intre oameni.

Adela GRECEANU in dialog cu Veronica D. NICULESCU, 21-27 februarie 2015, in Suplimentul de cultura nr. 472
Si cuvintele sint o provincie este o carte de poezie pe care m-am straduit s-o construiesc cu hotarirea si rigoarea unui soarece care isi sapa o vizuina. Dupa primele trei, patru texte, vazind ca deja reiau personaje si idei – ideea de „provincie” mai ales –, mi-am dat seama ca asa vreau sa lucrez tot volumul. Si, ca un cadou, lucrurile s-au legat si peste (sau pe sub) intentiile mele. Am constatat, spre finalul scrierii cartii, ca, in a doua jumatate a volumului, personajul Adila face exact ce anuntase in primul text ca face intr-o anumita situatie.

Mihail VAKULOVSKI, 2 iunie 2015, pe vakulovski.livejournal.com
Poezia din Si cuvintele sint o provincie este narativa, cotidiana, existentiala, dar in acelasi timp lingvistica (nu si textualista!), oralitatea fiind foarte importanta in lirica Adelei Greceanu. O carte construita atent, nu doar o culegere de poezii. Un volum de poezie-jurnal scris cu har, umor (duios) si (auto)ironie (intelectuala), in care se simte o energie pozitiva care te face sa te intristezi doar atunci cind se termina – cu cuvintul „Primavara” (chiar daca intre ghilimele). O carte pe care o recomand cu drag.

Octavian SOVIANY, 2 februarie 2017, in Observator cultural nr. 858
Abia dupa zece ani de la ultima ei carte de poezie (publicase intre timp romanul Mireasa cu sosete rosii) Adela Greceanu revine in actualitate cu un nou volum de versuri: Si cuvintele sint o provincie (Cartea Romaneasca, 2014). Viziunile edenice sint inlocuite aici cu imaginile de documentar autobiografic pe care autoarea le experimentase deja in paginile de jurnal din Mireasa cu sosete rosii, isi fac aparitia starile de criza, anxietatile. Ca si in volumele anterioare, personajul liric al Adelei Greceanu resimte o criza a feminitatii, o criza care rezulta din imposibilitatea lui de a se auto-asuma ca femeie, dar si din constiinta ca nu se poate sustrage fatalitatilor biologice, astfel incit regresul spre lumea paradiziaca a femeii-copil a devenit imposibil, iar criza trebuie traita in toata intensitatea ei.

Alina PURCARU, 18 februarie 2015, pe bookaholic.ro
O carte strinsa in toate suruburile (zic de suruburi pentru ca ele au un rol aparte in volum), poezie ca un comentariu atent, subversiv si insolit, despre situarea in lume a unei femei. Si cuvintele sint o provincie e un volum de versuri atent cintarite si asumate cu mult curaj, unul care conserva, dincolo de strategiile discretiei, simburele de inadecvare esentiala din care ar trebui sa se faca mai des poezie.

Adina DINITOIU, 18 februarie 2015, pe bookaholic.ro
Textele din Si cuvintele sint o provincie – un volum pe cit de vibrant, pe atit de bine construit – sint poeme de observatie a cotidianului, a incidentelor/conversatiilor din lift, din bloc, cu vecinii protagonistei – pe nume Adila –, a incidentelor din trafic, a vietii de zi cu zi, un fel de observatie obstinata a „realitatii”, prin intermediul careia se manifesta o voce poetica foarte puternica si foarte personala.

Eli BADICA, 18 februarie 2015, pe bookaholic.ro
Cu fiecare ocazie avuta, am recomandat, din nou si din nou, volumul de poezie al Adelei Greceanu, Si cuvintele sint o provincie. Am mai spus-o si o reafirm aici, este cartea care m-a reapropiat de poezie, cartea de poezie a anului 2014 si singurul volum de poezie din ultimii ani pe care l-am citit de vreo trei ori si nu numai ca nu m-am plictisit nici macar la a treia relectura, ci ma intorc, inca, la el, din cind in cind.

Pagina anterioara| 1 | 2 |Pagina urmatoare
Va mai recomandam
Floarea Tutuianu
 
Bogdan-Alexandru  Stanescu
 
Sorin Marculescu
 
Bogdan Cosa
 
Adrian Popescu
 
Dominic Stanescu
 
Nora Iuga
Floarea Tutuianu
Sappho


Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
© Copyright 2005 - 2016 by Editura Polirom | Toate drepturile rezervate