COS CUMPARATURI
nici un produs
Editura infiintata in anul 1919
Inregistrare | Reamintire parola
Cauta dupa
 
Cautare avansata
Informatii carte
 Printeaza Pagina  |   Trimite la un prieten

Ultima tigara a lui Fondane

AUTOR: Catalin Mihuleac
COLECTIE: PROZA
PRET:
24.95 RON
DOMENIU: PROZA
ISBN: 978-973-23-3135-4
ANUL APARITIEI: 2016
NUMAR PAGINI: 200
FORMAT: 130x200
Adauga in cos Adauga la produse favorite
Prezentare Presa Comentatii cititori Arunca o privire De acelasi autor  
Alexandru BUDAC, noiembrie 2016, in Orizont nr. 11
Pe de alta parte, povestirile au nerv si-ti sustin concentrarea, deoarece Catalin Mihuleac le confera continuitate si un aer de relatare jurnalistica. De regula, asociem antisemitismul romanesc cu deceniile interbelice, miscarea legionara si regimul Antonescu, or, in prozele scurte din volum, problema nu ramine sub pretul convenabil al unei epoci indepartate. Mentalitatea indigena – iar Mihuleac nu se sfieste sa arate cu degetul spre ingredientul pravoslavnic – care si-a adus contributia la Holocaust s-a pastrat in comunism, dupa ᾿90, pina astazi, manifestindu-se la fel de insidios, uneori la fel de violent, chiar daca, oficial, nu explicit. Antisemitismul nu trebuie inteles ca o tara eminamente politica. Un merit al prozelor lui Mihuleac il constituie faptul ca surprind cecitatea veninoasa in cadrul celor mai banale relatii interumane, indiferent ca e vorba despre vecini de etnii diferite, in anii ᾿40, copilaria complexata si tineretea puscariasa a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pasiunea lui Adolf Eichmann pentru filmul Some Like It Hot de Billy Wilder sau despre libidinosenia fara margini a unui profesor de la Universitatea de Medicina din Iasi, in al carui caracter coruptia, curvasaria, calomnierea, si aversiunea ereditara fara de evrei devin sinonime.

Dan, 8 februarie 2017, pe filme-carti.ro
Povestirile din volumul Ultima tigara a lui Fondane sint toate legate, intr-un fel sau altul, de evrei. Viata si moartea lor, bucuriile si plinsul lor, relatiile cu romanii si intre ei, tipologii, stereotipuri, drame si melodrame – toate se regasesc in tonalitati si game diferite in cele treisprezece povestiri care acopera perioada dintre Holocaust si ziua de astazi. (…) Este un episod intunecat al istoriei Romaniei despre care s-a scris extrem de putina literatura in limba romana, daca s-a scris ceva. Din acest punct de vedere, la fel ca si cu romanul America de peste pogrom, Catalin Mihuleac face literatura de pionierat.

Mihaela BURUIANA, 8 august 2016, pe mihaelaburuiana.com
In volumul de fata, autorul iesean continua tematica aceasta prin intermediul a treisprezece povestiri cu personaje, locuri si intimplari diferite, dar toate unite de acelasi fir rosu: Pogromul de la Iasi, din iunie 1941. (…) Mi-au placut mai multe lucruri la povestirile lui Catalin Mihuleac. In primul rind, ca, desi toate trateaza acelasi subiect, sint diferite: te plimbi, de exemplu, de la Dorohoi la Iasi, la Auschwitz si pina in America Latina, intr-un du-te-vino permanent intre trecut si prezent, trecind printr-o galerie de personaje care mai de care mai memorabile. In al doilea rind, mi-a placut ca, indiferent de poveste, realitatea dureroasa este prezentata cu umor, fie el blind, fie sarcastic, si chiar daca zimbesti discret sau rizi de-a binelea, in coltul ochiului ameninta mereu sa curga o lacrima. Nu in ultimul rind, mi-a placut stilul mucalit, de povestitor experimentat, matur, care stie bine cum s-o intoarca din condei si care, in citeva ocazii, chiar se implica in poveste si ne lasa sa tragem cu ochiul la viata lui.

Diana SCARLAT, 7 octombrie 2016, pe Jurnalul.ro
(…) personajele lui [Catalin Mihuleac] chiar dau o lectie de moralitate, in special in cele doua opere amintite mai sus. In prima [Ultima tigara a lui Fondane], personajul care exprima spiritul romanului din mediul rural al perioadei interbelice face exact gesturile care-l caracterizeaza pe roman: inapoiaza valiza plina cu bani, primita de la evreul pe care l-a ascuns de amenintarea cu moartea a nazistilor. Chiar daca simtise nevoia sa-l umileasca, sa-i „plateasca” pentru toti anii de rica interetnica pe care i-au trait impreuna. Evreul ii da in continuare cafeaua pe datorie. (…) Scriitorul nu face altceva decit sa intre atit de adinc in detaliile culturale, morale si comportamentale ale fiecarei etnii, incit sa poata scoate la suprafata exact acel echilibru care a facut posibila convietuirea acestor etnii pe teritoriul Romaniei, timp de sute de ani. Dar, tocmai pentru a face demonstratia corecta a suprapunerii mentalitatilor pe care le expune in textul literar, foloseste elemente atit de realiste, incit scrierile lui par cronici sau jurnale personale reale. Pacatul literar este al cititorului superficial care confunda profunzimea textului realist cu realitatea, desi sintem in secolul XXI, deja de aproape 17 ani.

Constantin PISTEA, 4 octombrie 2016, pe constantinpistea.ro
De cind i s-a reprosat ca e un scriitor satiric, Catalin Mihuleac a inceput sa se ocupe serios de Holocaust. A facut-o remarcabil in romanul America de peste pogrom si a recidivat, parca si mai intens, in Ultima tigara a lui Fondane, care se subintituleaza chiar Istorii de Holocaust. Este un proiect de scriitor matur, care a facut citiva pasi uriasi de la Aventurile unui gentleman bolsevic (2012), titlurile mentionate fiind cele pe care i le-am citit. Mi-a scapat Zece povestiri multilateral dezvoltate (2010), insa cred ca directia se poate intui usor din cel mai recent roman si din cartea aceasta, care stringe 13 povestiri avind ca pivot persecutia evreiasca din Bucovina si in special pogromul de la Iasi, din iunie 1941. Citeva dintre cele 13 proze extind perioada, fara a schimba ideea de baza, antisemitismul, pe care-l analizeaza suprapus atit comunismului, cit si postcomunismului.
Cum am facut-o si cind am scris despre America de peste pogrom, imi place sa subliniez modul in care Catalin Mihuleac stie sa prezinte cu mult umor situatii tragice. Aici fiind vorba de mai multe povestiri, abilitatea aceasta a sa este cu atit mai evidentiata, cu cit schimba de la un text la altul personajele, istoriile si chiar perspectiva. Uneori, se implica in povestile care par un soi de reportaje extinse, in care el interactioneaza cu cei despre care scrie, marturisind cum a intrat in contact cu un subiect sau cu altul si ce anume l-a determinat sa se aplece mai cu atentie asupra lui.
Textele sint scrise cu verva si se vede clar talentul in reusita de a transmite emotia din povestile pe care le da mai departe.

Corina GIURGIA, 29 august 2016, in Timpul, nr. 209
Ultima tigara a lui Fondane este un complex de seninatate, tristete, bucurie, joc, voie a-ntimplarii, cu sunete pasnice de speranta ca viata continua chiar si atunci cind moartea pare sa fie mai mult decit aproape, mai aproape decit filtrul unei tigari de buze in timp ce este fumata.
Razanta, plina de haz si necaz, cartea lui Catalin Mihuleac impinge spre lumina absurditatile unor vremuri bazate pe nimic, poate doar pe imparteala: „evreu sau om”. Tot ce este dureros, tot ce este de nesuportat, vine mai usor spre noi daca are o poveste, iar la povesti scriitorul se pricepe cel mai bine. Chiar cred, ca cititor, ca pentru si din povesti traiesc adevaratii scriitori. Cred ca „ard” pentru ele si tot asa se salveaza singuri pentru a continua o poveste.
Ultima tigara a lui Fondane, dupa o reteta originala, se „fumeaza” rar, cite un microroman pe zi. Exista riscul ca dupa ce o termini de citit, sa te urmareasca, sa iesi din lumea ei cu intrebari, sa reintri cu eventuale... taceri.

Mirjam BERCOVICI, 23 iunie 2016, pe baabel.suprapus.ro
Catalin Mihuleac este si va fi un scriitor deosebit, care, cu arma ascutita a unui limbaj modern, de multe ori chiar prea licentios pentru mine, cu un umor acid, poate avea acces la un cititor tinar, mai ales cu un subiect atit de dureros cum e Holocaustul. Marturisesc ca m-am recunoscut in multe trasaturi ale personajelor din microromanele sale, dar mai ales in baba de la ghena de gunoi, care cindva a cintat la pian si acum citeste ziarele vechi si ii e frica de un alt Holocaust, pentru ca acum nimic nu e imposibil. Titlul este „Balada paduchelui” si e foarte sugestiv.
Nu toate cele 13 microromane au avut acelasi impact asupra mea. Sigur e ca Mihuleac s-a documentat foarte serios pentru fiecare si personajele sint foarte bine conturate si emblematice.

Marius CHIVU, 21-27 iulie 2016, in Dilema veche, nr. 648
Pina la Catalin Mihuleac, nici un alt scriitor roman nu si-a propus sa acopere fictional, cu asemenea perseverenta, un anume aspect al istoriei. (…) Acest volum de povestiri al lui Catalin Mihuleac, Ultima tigara a lui Fondane, continua preocuparea tematica pentru pogromul din iunie 1941 de la Iasi explorat in romanul de anul trecut, America de peste pogrom (Cartea Romaneasca). Catalin Mihuleac are un plan, admirabil deopotriva moral si literar, oricum ceva foarte rar printre prozatorii romani, si acel plan este sa aduca istoria, vehiculata doar in comunicarile stiintifice, in prim-planul unui public mai tinar, folosindu-se de mijloacele fictiunii. (…) Omogen, deopotriva stilistic, tematic si valoric, volumul de povestiri al lui Catalin Mihuleac reconstituie, cu mijloacele unei fictiuni agreabile, plina de verva si umor, un capitol istoric romanesc antisemit prea putin cunoscut. Il vad ca o contributie literara importanta.

Gabriela GHEORGHISOR, 2016, in Ramuri, nr. 9
Ultima tigara a lui Fondane de Catalin Mihuleac este un volum de treisprezece povestiri, legate printr-o supratema comuna: problema evreiasca in Romania (istorica, dar cu ecouri pina in contemporaneitate). Scriitorul a mai publicat in 2014 un roman despre pogromul de la Iasi din iunie 1941, America de peste pogrom. Aflam acum ca autorul preconizeaza un proiect mai amplu, „ce are drept scop restituirea literara a multiplelor fatete ale istoriei evreilor din Romania”. […] Ultima tigara a lui Fondane pare, precum America de peste progrom, o carte de popularizare a suferintelor istorice ale evreilor din Romania.

Ruxandra A., 10 martie 2017, pe SemneBune.ro
Ultima tigara a lui Fondane, de Catalin Mihuleac (ed. Cartea Romaneasca, 2016), 13 povestiri triste si umoristice in acelasi timp, care ilustreaza perfect capacitatea psihicului uman de a face fata catastrofei. Personajele fictive sînt extraordinar de vii si de puternice, in ciuda faptului ca simt pericolul iminent al deportarii cum se apropie si cu toate astea, se tin de sotii, incercind sa pacaleasca sistemul. Avem parte de o incursiune teribila in lumea culturala a etniei „iudaice”, aratind modul in care aceasta a supravietuit (sau nu) nedreptatii.
Sigur, avind in vedere maiestria cu care cele 13 povestiri au fost scrise, ai avea impresia ca autorul scrie marturiile unor oameni pe care ii cunoaste de ani de zile, ceea ce, din punct de vedere temporal, e imposibil.

Pagina anterioara| 1 | 2 |Pagina urmatoare
Va mai recomandam
Catalin Mihuleac
 
Catalin Mihuleac
 
Florina Ilis
 
 
Radu Tuculescu
 
 
Catalin Mihuleac
Zece povestiri multilateral dezvoltate


Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
© Copyright 2005 - 2016 by Editura Polirom | Toate drepturile rezervate